40 imagini în acest album pe 4 pagini.

[Slideshow] [Login]

1 2 3 4
Promite-mi că există suflet şi învaţă-mă să îl desenez
Spune-mi că există o continuitate, ceva de neclintit, ceva ce timpul nu poate atinge
Spune-mi că avem fiecare numai şi numai un singur chip
Minte-mă

Promite-mi că există suflet şi învaţă-mă să îl desenez
Spune-mi că există o continuitate, ceva de neclintit, ceva ce timpul nu poate atinge
Spune-mi că avem fiecare numai şi numai un singur chip
Minte-mă

519 vizite

Există tăceri şi tăceri
Tăceri înalte ca nişte prăjini de la înălţimea cărora lumea îţi pare o glumă
tăceri tenebroase şi ameninţătoare
Tăceri ca nişte ştreanguri în care-ţi spânzuri minţile
Tăceri mincinoase
Tăceri lascive
Tăceri scurte şi tăioase, ascuţite ca nişte pumnale
Tăceri în care te înfunzi ca într-o mlaştină
Tăceri menite să ascundă
Vuietul sângelui

Există tăceri şi tăceri
Tăceri înalte ca nişte prăjini de la înălţimea cărora lumea îţi pare o glumă
tăceri tenebroase şi ameninţătoare
Tăceri ca nişte ştreanguri în care-ţi spânzuri minţile
Tăceri mincinoase
Tăceri lascive
Tăceri scurte şi tăioase, ascuţite ca nişte pumnale
Tăceri în care te înfunzi ca într-o mlaştină
Tăceri menite să ascundă
Vuietul sângelui

432 vizite

Cel mai tăcut este şi cel mai iubit dintre pământeni
Cel care ascultă şi aprobă în tăcere este întotdeauna cel mai bun prieten

Cel mai tăcut este şi cel mai iubit dintre pământeni
Cel care ascultă şi aprobă în tăcere este întotdeauna cel mai bun prieten

451 vizite

- Renunţă şi vei trăi, în linişte şi pace, ca un contabil
În libertate ca un erou
În blândeţe şi cumpătare ca un sfânt
Vei trăi în frumuseţe ca un înger
Învaţă dracului să te iubeşti pe tine şi nu mai tânji
După melancolia lui
În care te vei îneca
încet dar sigur
Înţelege odată pentru totdeauna că pasiunea e duşmanul tău de moarte

Şi dacă mor ce?

- Renunţă şi vei trăi, în linişte şi pace, ca un contabil
În libertate ca un erou
În blândeţe şi cumpătare ca un sfânt
Vei trăi în frumuseţe ca un înger
Învaţă dracului să te iubeşti pe tine şi nu mai tânji
După melancolia lui
În care te vei îneca
încet dar sigur
Înţelege odată pentru totdeauna că pasiunea e duşmanul tău de moarte

Şi dacă mor ce?

437 vizite

Nostalgie

Tu ce mai faci,
cine mai eşti
cum mai înţelegi,
cum mai suporţi
cum îţi mai asumi
trecerea lumii noastre în nefiinţă?

Nostalgie

Tu ce mai faci,
cine mai eşti
cum mai înţelegi,
cum mai suporţi
cum îţi mai asumi
trecerea lumii noastre în nefiinţă?

385 vizite

Stafia

Nu s-a întâmplat nimic
S-a trântit o fereastră

Nu e nimeni aici
Doar Frica
măsurându-ne umbrele, numărându-ne clipele

Stafia

Nu s-a întâmplat nimic
S-a trântit o fereastră

Nu e nimeni aici
Doar Frica
măsurându-ne umbrele, numărându-ne clipele

390 vizite

Gustul ploii

Fantoma ta mă vizita în copilărie, mă pândea după o perdea galbenă de catifea
Care acoperea intrarea în cămară
Mă uit la cărţile în care am locuit împreună şi nu mai văd decât cotoarele mucegăite
Mi-ai promis că o să rămânem copii

Gustul ploii

Fantoma ta mă vizita în copilărie, mă pândea după o perdea galbenă de catifea
Care acoperea intrarea în cămară
Mă uit la cărţile în care am locuit împreună şi nu mai văd decât cotoarele mucegăite
Mi-ai promis că o să rămânem copii

419 vizite

Fantoma ta îmi aducea bomboane când eram bolnavă,
Îmi împrumuta puloverul tău când clănţăneam de frig
Mă ducea la film şi la teatru când mă abandonau iubiţii
Fantoma ta mă aştepta pitită sub plapumă
Îi simţeam răsuflarea fierbinte când mă ghemuiam în pat,
Mirosul impregnat în perna mea, amestecându-se cu al meu...
Mi-ai promis că n-o să îmbătrânim

Fantoma ta îmi aducea bomboane când eram bolnavă,
Îmi împrumuta puloverul tău când clănţăneam de frig
Mă ducea la film şi la teatru când mă abandonau iubiţii
Fantoma ta mă aştepta pitită sub plapumă
Îi simţeam răsuflarea fierbinte când mă ghemuiam în pat,
Mirosul impregnat în perna mea, amestecându-se cu al meu...
Mi-ai promis că n-o să îmbătrânim

398 vizite

Vei dispărea puţin câte puţin
Mai întâi un fulger îţi va înfuleca umerii
Apoi întunericul îţi va acoperi trupul îţi şterge chipul îţi va îngropa urmele...

Vânturile boreale deja au început să-ţi mănânce obrajii, ţi se scorojesc tâmplele
Mă întreb dacă îţi voi mai recunoaşte surâsul strivit sub hălcile de ceaţă ale timpului
Dacă am să-ţi mai pot desluşi umbra printre celelalte umbre
Până la urmă nu-mi va mai rămâne din tine decât gustul ploii
Ceara melancoliei care-mi picură pe buze şi îmi arde cuvintele...
Mi-ai promis că n-o să murim niciodată

Vei dispărea puţin câte puţin
Mai întâi un fulger îţi va înfuleca umerii
Apoi întunericul îţi va acoperi trupul îţi şterge chipul îţi va îngropa urmele...

Vânturile boreale deja au început să-ţi mănânce obrajii, ţi se scorojesc tâmplele
Mă întreb dacă îţi voi mai recunoaşte surâsul strivit sub hălcile de ceaţă ale timpului
Dacă am să-ţi mai pot desluşi umbra printre celelalte umbre
Până la urmă nu-mi va mai rămâne din tine decât gustul ploii
Ceara melancoliei care-mi picură pe buze şi îmi arde cuvintele...
Mi-ai promis că n-o să murim niciodată

428 vizite

nimeni nu alege nimic
pricepe
mi-a spus-o un înţelept care iese când şi când din ţeasta mea
să vadă soarele

nimeni nu alege nimic
pricepe
mi-a spus-o un înţelept care iese când şi când din ţeasta mea
să vadă soarele

367 vizite

Vei reuşi să mă găseşti în acest ocean de suflete?
Vei ştii să-mi cureţi praful de pe faţă
Îmi vei recunoaşte privirea pe acest chip brăzdat de frică şi îndoială
Vei fi în stare?

Vei reuşi să mă găseşti în acest ocean de suflete?
Vei ştii să-mi cureţi praful de pe faţă
Îmi vei recunoaşte privirea pe acest chip brăzdat de frică şi îndoială
Vei fi în stare?

438 vizite

când eşti lângă mine nu mai sunt nevoită să mă suport
existenţa mea e suprimată
nu mai pot face diferenţa între întunericul de care mă izbesc şi râsul tău rostogolindu-se pe scări
nu mai e nici singurătate nici vis nici măcar o imagine
doar răsuflarea ta anulând memoria mirosul tău luându-mi cu asalt excesele
bănuiesc că aşa e când inhalezi praful alb care te izbăveşte de toate
îţi pot adora umărul îţi pot spiona degetele îmi pot plimba vârful limbii peste ezitările tale
pot confirma că nu-mi pasă că nu cred în nimic
într-o stare de fericire cumplită
şi mi se pare că se întâmplă câte şi mai câte
când de fapt nu sunt decât o infimă doză de neprevăzut în viaţa ta ocupată
când de fapt eşti fereastra prin care mă încăpăţânez să văd cerul
în vreme ce sângele dimineţii se scurge pe podeaua sălii de aşteptare

când eşti lângă mine nu mai sunt nevoită să mă suport
existenţa mea e suprimată
nu mai pot face diferenţa între întunericul de care mă izbesc şi râsul tău rostogolindu-se pe scări
nu mai e nici singurătate nici vis nici măcar o imagine
doar răsuflarea ta anulând memoria mirosul tău luându-mi cu asalt excesele
bănuiesc că aşa e când inhalezi praful alb care te izbăveşte de toate
îţi pot adora umărul îţi pot spiona degetele îmi pot plimba vârful limbii peste ezitările tale
pot confirma că nu-mi pasă că nu cred în nimic
într-o stare de fericire cumplită
şi mi se pare că se întâmplă câte şi mai câte
când de fapt nu sunt decât o infimă doză de neprevăzut în viaţa ta ocupată
când de fapt eşti fereastra prin care mă încăpăţânez să văd cerul
în vreme ce sângele dimineţii se scurge pe podeaua sălii de aşteptare

401 vizite

1 2 3 4
Powered by Gallery v1

Publicitate

Sus