Am început să visez la Marea Britanie, când eram în liceu, urmărind în fiecare seară pe Discovery, Diceman. Era vorba despre un tip care se plimba prin toată Anglia, destinaţia următoare fiind decisă de o aruncătură de zar. De atunci am zis că trebuie să vizitez Marea Britanie, iar mulţi ani mai târziu, mai exact anul trecut, am păşit pentru prima oară pe ţărm britanic. Un vis mi s-a împlinit. Dar atunci a fost doar începutul. Anul acesta m-am decis să fac un tur prin câteva oraşe mari. Well, Manchester a fost prima mea opţiune. Evident datorită arhicunoscutei echipe de fotbal Manchester United. Apoi a doua opţiune a fost Liverpool, dar de data asta nu datorită echipei de fotbal, ci pentru că va fi următoarea Capitală Culturală a Europei, după Sibiu. M-am decis să merg apoi mai spre sud şi să aleg alte două oraşe, printre care neapărat Londra. Şi am mai ales un orăşel pe nume Brighton.

Continuare în Atelier LiterNet.

leo: Eu zic să spunem mai întîi două vorbe despre evenimentul cel mai spectaculos al festivalului - premiera mondială a lui Transformers! Cum ne-au întrebat de cinci ori dacă ne-am închis mobilele şi pînă la urmă tot a trebuit să le dăm să ni le pună în pungi sigilate...
iulia: Da, şi oricum puteam să intrăm cu al şaselea.
leo: Pe care nu-l aveam, LOL. Aşa că adio poze de la spectacolul de lasere!
iulia: Avem poze pe cornee. Mie după ce mi-au descoperit reportofonul de care uitasem nu m-au mai întors din drum deşi continuam să ţiui..
leo: Se plictisiseră şi ei.
iulia: Oricum, mi-a plăcut la nebunie protocolul asta! Mai ştii că ne uitam după lunetişti?

Continuare în Agenda LiterNet.

Proiectul de fotografie a fost realizat de Alex Gâlmeanu, organizat de Mihaela Berciu şi are ca beneficiar Programul Casablu care administrează, în Bucureşti, un adăpost privat pentru femeile victime ale violenţei domestice. Proiectul încearcă să sensibilizeze opinia publică, astfel încât să nu mai trecem nepăsători şi indiferenţi pe lângă durerea semenilor. Din păcate, România este definită de mentalităţi nepotrivite zilelor noastre şi dacă nu încercăm, fiecare dintre noi, să schimbăm câte ceva din aceste mentalităţi, societatea noastră va avea tot mai mult de suferit. Nimeni nu are dreptul de a lovi o altă persoană, dar acest fenomen nu vă scădea dacă noi, societatea, nu facem ceva în acest sens, ci acceptăm tacit că acest lucru se întâmplă. Se poate face ceva! Important este să existe bunăvoinţa şi altruismul necesar de a ne păsa de ceilalţi.

Continuarea în Atelier LiterNet.