Locurile unde nu mai ajungem când creştem mari
O călătorie imaginară în ilustraţia de carte pentru cei mici
4 - 15 octombrie 2009, Ceainăria Cărtureşti (Str. Arthur Verona 13-15)
Vernisaj: joi, 8 octombrie 2009, ora 17.00

Locurile unde nu mai ajungem niciodată când suntem mari este o expoziţie de ilustraţie de carte ce are ca subiect o temă preferată în literatura pentru copii din toate ţările şi din toate timpurile: Călătoria - călătoria în locuri îndepărtate, exotice (Polul Nord, Asia, Africa), călătoria în spaţiul cosmic, călătoria în spaţii imaginare (Tărâmul celălalt, Ţara piticilor).

Mai multe detalii în Agenda LiterNet.

Tradiţii româneşti de Crăciun şi Anul Nou.

Fotografii de Virgil Oprina din Festivalul Enescu, 2009.

Amănunte în Agenda LiterNet.

Juriul a decis, după trei runde de jurizare, câştigătorii la cele 10 secţiuni dar şi cele 10 nominalizări pentru fiecare secţiune în parte.

Citiţi întreg articolul în Atelier LiterNet.

Fiecare lucrare grafică semnată de Mirela Grigore, prezentă în cadrul expoziţiei Tandem la Institutul Cultural Român (29 noiembrie - 12 decembrie 2006), atinge diverse aspecte ale feminităţii, mizând pe multipla ipostaziere a unui soi de esenţă a acesteia (de aceea, iar nu întâmplător, unul dintre exponate se numeşte "Principiu feminin").

Dar exemplul acesta este cel mai la îndemână, este cel mai limpede, feminitatea din creaţiile lui Mire ia forme foarte subtile dar şi intense, sunt o stare de spirit, un contur, o umbră, o culoare. Ceea ce vezi plimbându-te prin faţa exponatelor sale alcătuieşte o frântură de univers magic, traversat de o fereastră-oglindă impalpabilă de care fiinţe a căror formă pare subţiată de un dor puternic de "celălalt" şi implicit de o parte din sine însuşi, se apropie si se reflectă în zidul imaterial, creând o simetrie a sentimentelor şi a contururilor limpezi potenţate de culoarea puternică a fundalului.

În întregul tablou (pentru că, într-un fel fiecare dintre lucrări face parte dintr-un soi de construcţie unică, asemenea unui puzzle imagistic), există o poezie subtilă şi puternică în acelaşi timp în fiecare dintre poveştile cuplurilor de fiinţe care se privesc, care comunică între ele într-un fel sau altul, că este vorba de o lume vegetală, animală ori umană. Pe lângă faptul că în interiorul fiecărei poveşti există un tandem, totodată acestea comunică între ele creând o singură poveste, aceea a unei reîntregiri, a unei completări care duce la desăvârşirea cifrei unu, a unui "unu" care înseamnă doi ochi suprapuşi, două mâini, două gânduri suprapuse. De aceea "tandem"-ul figurează două entităţi, când de fapt, prin armonizarea lor, prin posibila lor identificare simbolizează o împlinire totală, o atingere cu vârful degetelor a unui paradis în care "principiul feminin" funcţionează perfect.

(Iulia Argint)

Notă: Mai multe detalii în Atelier LiterNet.

La ora stabilită am aflat că destinaţiile primei zile vor fi mănăstirile aflate în vecinătatea Gurii Humorului, Voroneţ şi Humor. Următoarea zi am vizitat Moldoviţa, Suceviţa şi Arbore (mănăstire aflată în reconstrucţie).

Citiţi întregul articol în Agenda LiterNet.

Mai multe detalii despre această expoziţie aici.

Butoaie de metal ruginite cu vopseaua zgâriată, deteriorată de timp, de soare şi furtuni. Le-am "vânat" pe străzile din Italia, pe câmpurile cu ierburi şi sticle goale, în fabrici şi casele părăsite din Reggio Emilia, oraş în care locuiesc de câţiva ani. Mare parte din ele le-am pozat pe ploaie sau imediat după, pentru că atunci culorile erau mai vii.

Pe primul l-am fotografiat în curtea unei case părăsite. Ascultam Dijvan Gasparyan în căşti, nimic nu se mişca, totul era gri în afară de butoiul albastru cu pete portocalii. Ultimul mi-a ieşit în cale în timp ce mă plimbam pe o stradă din centrul vechi al oraşului, în spatele unei grădiniţe; era plin cu şopârle verzi. Se auzeau râsete şi mirosea a portocală. Am numit fotografia Uşa secretă, însă privitorii zăresc în imaginile abstracte ceea ce vor, ceea ce pot. Mă minunez de multe ori când mi se spune, de exemplu, uite eu văd o siluetă acolo, dincolo un vulcan şi aici o poartă, iar alţii observă, în aceleaşi poze, cu totul altceva. Am senzaţia că puse în libertate fotografiile capătă mai multe înţelesuri.

(Simona Ciobotariu)

Expoziţia Wondering EYE cuprinde locuri şi lucruri care mi-au făcut cu ochiul & cărora am încercat să le fac cu ochiul, la rândul meu.

Este o mini-expoziţie, an eye-to-I encounter...

O expoziţie "haotică", o expoziţie-puzzle, întrucât nu porneşte de la o temă unică, ci trece printr-un dulap, agaţă o barcă pe plajă din Vamă, surprinde răsuflarea unui ceainic galben, urmăreşte umbre ziua-n amiaza mare pe stradă la Roma, arcuieşte un şir de maşini în Sibiu, deschide ferestre prin Bucureşti, îmbrăţişează un prieten din Berlin, ocheşte o masă liberă în grădină la Green Hours...

Continuare în Atelier LiterNet.

Care este rolul ilustraţiei de carte? Reprezintă aceasta un gen artistic ori are un rol important în construcţia cărţii? Suntem mulţumiţi de ilustraţiile întâlnite în cărţile româneşti? Dorim să le înlocuim şi nu ştim de unde sau cum să îi contactăm pe ilustratori?

Aceasta este menirea Salonului Ilustratorilor de carte (ne)publicaţi de la Târgul Internaţional Gaudeamus - Carte de învăţătură (ediţia 2006): să educe publicul în materie de ilustraţie / de imagine alături de un text, să promoveze ilustraţia de bună calitate, dar şi pe ilustrator, să atragă atenţia editorilor asupra existenţei acestora, să medieze contactul între cele două părţi... să creeze un network al ilustratorilor şi o bază de date... să încânte... să îmbogăţească cu sensuri... să trezească sentimente, întrebări, iluzii...

Expun ilustratori consacraţi, dar şi studenţi pasionaţi de ilustraţia de carte, alături de Clubul Ilustratorilor (Bucureşti) şi La Maison des Illustrateurs (Paris).

Aşa cum un editor are nevoie de un autor, de un redactor, de un grafician şi de o tipografie pentru a putea scoate o carte, de multe ori el are nevoie de un ILUSTRATOR.

(Raluca Doroftei)

Proiectul se integrează în "Programul Lectura" al Târgului Internaţional Gaudeamus - Carte de învăţătură.
Colaboratori: Clubul Ilustratorilor, Bucureşti şi La Maison des Illustrateurs, Paris
Coordonator expoziţie: Raluca Doroftei
Proiectul este susţinut de: Administraţia Fondului Cultural Naţional şi Ministerul Culturii şi Cultelor.
Parteneri: Societatea Română de Radiodifuziune, Echipa Gaudeamus a Societăţii Române de Radiodifuziune, Centrul de Carte Germană (BIZ), LiterNet.ro, Observator Cultural

Galeria GalAteCa 30 Aprilie - 9 Mai 2004

www.cameramm.ro

Sunt momente în istorie în care poezia nu este o artă, ci o posibilitate de a gândi. (Ana Blandiana)

Să ne imaginăm următoarea circumstanţă. Delta Dunării se simplifică cu Delta Senegalului, cu a sa rezervaţie, numită Parcul Naţional Djoudj mulţi pelicani, mangrove, crocodili. Prezenţa sediului Comisiei Dunării de Jos nu se simplifică cu faptul că St. Louis de Senegal a fost capitala Senegalului şi a Mauritaniei, precum şi a întregii Africi franceze subsahariene, o vreme. Nici cu faptul că a fost fondat acum 350 ani.

Continuarea în Atelier LiterNet.

Expoziţie curatoriată de către Maria Rus Bojan şi Philippe Hardy. Fotografii de Bogdan Ghiu.

Mai multe detalii în Atelier LiterNet.

Din Bucureşti până în Bariloche ne-am lăsat purtaţi de un GPS afectiv, adulmecând linii, puncte, pete şi culori. Am străbătut spaţii urbane, contemplând clădiri, ziduri, faţade şi texturi, căutând mesaje în cele mai insolite cotloane, descoperind arta în cele mai ascunse unghere. Am conturat un zig-zag oximoronic şi coerent în acelaşi timp, un dialog între spaţii şi moduri de viaţă complementare.

Fotoproiecţia ignoră convenţia; accentul cade pe dialogul dintre fotografii, pe umorul, ironia, complicitatea şi sentimentele care învăluiesc sau se desprind din imagini, şi nu pe tehnică, scheme sau pe autorii înşişi.

Din imaginile în dialog nu transpare oceanul de distanţe.

Suntem aproape?

În prima zi a Festivalului ASTRA Film Fest 2006 a fost vernisată expoziţia de fotografie "Feţele României", la care participă fotografi din România, SUA şi Germania.

"Am ales diferiţi fotografi pentru această expoziţie tocmai pentru a oferi publicului Festivalului o varietate de viziuni asupra României. Puţin se aude zicându-se că, de fapt, avem o ţară spectaculoasă, care merită să fie prezentată ca atare, acest lucru fiind spus în limbajul fotografiei sociale, fără iz de promovare turistică. Cine o cunoaşte, ştie că aşa stau lucrurile. Există şi o veselie în mijlocul haosului cotidian. Am vrut să evidenţiem frumuseţea cotidianului obişnuit. Nu am vrut ca prin această expoziţie să marşăm pe acel pesimism atât de des speculat despre România", destăinuie Dumitru Budrala, directorul ASTRA Film Fest 2006.

Expoziţia de fotografie va fi deschisă pe toată durata festivalului.

Mai multe amănunte despre această expoziţie puteţi citi în Atelier LiterNet.

Mai multe amănunte despre festivalul ASTRA Film Fest 2006 puteţi citi în Agenda LiterNet.

Ninge a puritate pe retină,
tăcută spovedanie, strigăt mut,
să-nceapă lumea de la început
a împăcare ninge, fără vină...
(Dan Dănilă)

Spontani, direcţi, trăind mai ales în prezent, nefiind preocupaţi de ziua de mâine, ţiganii s-au dovedit, în ciuda sărăciei, a fi generoşi şi ospitalieri cu cei doi călători curioşi. Tot ce poate zgudui monotonia cotidianului îi stimulează, îi motivează şi îi face interesaţi. Să nu te mire dacă odată intrat în casa unuia, vei constata că încet, încet vin toate rudele să te vadă şi să te salute. Camera se umple de copii neastâmpăraţi, de femei şi de bătrâni aşa încât la un moment dat nu mai ştii cine locuieşte de fapt acolo şi ai cui sunt toţi acei copii.

Marina a petrecut aproape un an de zile alături de ei, ceea ce i-a dat posibilitatea nu numai să-i fotografieze, dar să-i şi cunoască într-atât încât să construiască din fragmente de obiecte şi de priviri, o complexă lume bidimensională shukară.

Continuare în Agenda LiterNet.

"Salvaţi Vama Veche" a fost sloganul sub care Vama a fost îngropată de vie în ultimele două decenii. Ani de-a rîndul zeci şi zeci de mii de oameni care nu aveau nicio legătura firească, de suflet, cu acest loc, au siluit Vama, la fiecare sfîrşit de săptămînă sau festival după festival. Sub nume cu iz "flower power" s-au organizat mari adunări de oameni, de decibeli, de maşini şi moravuri care mai de care mai diferite, totul ducînd, aşa cum era de aşteptat, la pierderea identităţii acestui loc. Capitalismul de încropeală a dat năvală şi aici. Casele vechi, ţărăneşti, din lut şi lemn au fost abandonate. Monstruozităţile de beton, terasele, cluburile şi fiţele au invadat în cîţiva ani locul. Dacă acum 20-30 de ani în Vamă puteai picta pe plajă, în pielea goală, fără ca nimănui să-i pese, astăzi poţi asculta ultimele trenduri în materie de muzică mixată, în cluburi care au emigrat din Bucureşti, aducîndu-şi şi miile de fani la "pachet", într-un loc unde zgomotul valurilor şi al chitărilor reci erau singurele sunete ale plajei. Acum nudiştii sînt pe cale de dispariţie, masaţi în extremităţile satului. 90% din plajă e ocupată de umbreluţe şi şezlonguri, terase cu fotolii şi canapele, parcări încăpătoare pentru sutele de maşini care creează o vînzoleală demnă de un cartier bucureştean şi nicidecum pentru ultimul sat de la graniţa de sud-est a ţării.

Citiţi tot acest articol la Atelier LiterNet.